Leapsa-n oximoron

Ma gandesc si razgandesc de 3 luni daca sa mai scriu pe blog, daca sa-l pastrez si sa-l ingrijesc. Se pare ca pana azi am stat tot razgandita. Iar post-ul asta nu e nicio dovada ca urmeaza o perioada de consecventa in activitatea mea de blogarita (in cel mai restrans sens al cuvantului), ci doar un raspuns la cererea lui BTO: leapsa 2 in 1. Citez:

“Numiti doua personaje de desene animate. Unul cu care doriti sa aveti relatii principiale si bazate pe respect reciproc. Cel de-al doilea, cu care poftiti sa aveti relatii mai putin principiale, in care respectul reciproc este optional (chiar contraindicat).”

N-am nimic impotriva primei parti, mai ales ca profesia mea de vis din copilarie era de personaj in desene animate. Schimbarea a aparut cand mi-am dat seama ca oricat m-as lipi de televizor in incercarea de a vedea partile decorului care nu incapeau in ecran, n-o sa reusesc niciodata sa vad mai mult decat ce e incadrat in cutia aia neagra care vorbeste pe mai multe voci. Cam tot atunci am inteles ca nu ma pot transforma intr-o infinitate de coli de hartie desenate cu imaginea mea inghetata in 100 de ipostaze succesive. Deprimant moment.

Si ca sa raspund, l-as alege pe Genie din Aladdin. Motivele pot fi usor de inteles. :)) Poate chiar bate din palme si devin personaj de desene animate.

Totusi, cand vine vorba de cel de-al doilea task, mi se pare revoltator sa ma gandesc la o relatie “mai putin principiala” cu un personaj de desene animate. Zau asa, singurul lucru la care nu m-as fi gandit niciodata neortodox, ar fi fost desenele animate si copilaria. Si uite cum s-a mai ruinat una dintre putinele parti inocente din viata mea. (BTO, I blame you!).

Dar ca tot obisnuia lumea sa ma asocieze cu Olive (cica seman cu ea), e oarecum firesc  sa il aleg pe Popey. Numai ca mie nu-mi place spanacul! Totusi, Batman suna sexy :-?

P.S.: Mi-e frica de ce o sa scrie Vladut. Prietene, ai cuvantul.

« Crossroads

După cum pică »